OnePlus 7, analiză și experiență după o lună de utilizare

OnePlus cochetează cu gama înaltă de câteva generații, a început cu o declarație de război cu așa-numitul său „ucigaș pilot”; dar încetul cu încetul a devenit ceea ce a jurat să distrugă. Pariul pentru acest an este OnePlus 7 Pro, un terminal al cărui set tehnic se află la nivelul high-end-ului la un preț mai mic. Și acest lucru ar putea rămâne acolo; dar lângă acest terminal a prezentat o reînnoire mai modestă, OnePlus 7.

Modeste în inovație, deoarece în ceea ce privește hardware-ul, acestea împărtășesc majoritatea componentelor sale. Dar, în timp ce OnePlus 7 Pro se angajează să aducă elemente din lumea jocurilor pe ecranul high-end de 90Hz, OnePlus 7 se mulțumește să fie o revizuire actualizată a OnePlus 6T. Sau cel puțin asta ne spune la prima vedere, dar OnePlus 7 va fi un terminal care aspiră doar să-și îmbunătățească predecesorul sau va implica o schimbare majoră? După ce l-am folosit ca telefon personal timp de o lună, vă povestesc despre experiența mea în această analiză.

ONEPLUS 7,  CARACTERISTICI

Design: sandvișul clasic high-end

Avangarda din sectorul telefoniei mobile se concentrează pe design, dar întotdeauna cu aceeași materie primă. Materiale care funcționează manual, atât pentru senzațiile pe care le transmit, cât și pentru calitatea lor. Dar, desigur, până la urmă, avem întotdeauna aceeași combinație. Un sandviș mixt va purta același lucru indiferent de locul în care este, și asta se întâmplă cu OnePlus 7; Structura sa din sticlă cu cadru din aluminiu este un pariu sigur, dar nu este singura. Se pare că chiar și designul funcționează împotriva acestuia, seamănă inevitabil cu OnePlus 6T și, prin urmare, și cu OnePlus 6 . Da, există detalii care ne permit să le distingem, dar la prima vedere sunt același telefon.

Față aproape tot ecranul, cadre reduse în toate direcțiile și cu includerea unei crestături în formă de picătură care invadează partea superioară a ecranului. În această zonă, există, de asemenea, prima diferență față de predecesorii săi, o grilă mare în care setul cu cască este găzduit pentru apeluri care funcționează și ca difuzor frontal. Pe de altă parte, ecranul păstrează aceeași dimensiune ca cea a OnePlus 6T, 6,41 inci cu o rezoluție conservatoare: Full HD +. Inspectând jumătate din acest sandwich, găsim partea metalică a setului, în special din aluminiu cu un finisaj lucios.

În acest șasiu metalic sunt integrate diferitele butoane, în partea dreaptă butonul de deblocare și chiar deasupra glisorului de alertă. Acest comutator, pentru cele noi, servește pentru a comuta între diferitele moduri de sunet (sunet, vibrații și tăcere) inspirat în mod clar de cel purtat de terminalele Apple, a devenit un semn distinctiv al smartphone-urilor firmei asiatice. Partea opusă găzduiește butonul pentru controlul volumului împreună cu tava pentru dual NanoSIM. Cadrul inferior este locul în care vom găsi portul USB C 3.1 în mijlocul microfonului pentru apeluri și al doilea difuzor. Nu, nu există mufă pentru căști. OnePlus s-a alăturat tendinței de a renunța la acest port și nu pare să se răzgândească.

Spatele are un finisaj cenușiu lucios, care, în funcție de modul în care cade lumina, poate da impresia că este de un albastru foarte închis, aproape negru. Această sticlă din spate curbată pe laturi pentru a favoriza ergonomia este un magnet pentru amprentele digitale, la aceasta se adaugă și obsesia sa de a respecta legile gravitației. OnePlus 7 este alunecos și se pare că compania însăși o știe, de aceea includ o husă în interiorul cutiei, un detaliu care este apreciat.

OnePlus 7 nu este un terminal mare, din punct de vedere al dimensiunii este bine realizat. Se află la o anumită distanță de terminalele mai mari precum OnePlus 7 Pro, dar și de terminalele compacte precum Samsung Galaxy S10e. La final, ceea ce contează sunt senzațiile în mână. Și este că în mână se simte solid, robust și bine construit . Dar este încă la fel ca ceea ce am văzut deja în generația trecută, este sobru și continuu; un design pentru cei care nu doresc să atragă atenția , atât de mult încât există doar (cel puțin în Spania) o singură culoare disponibilă.

Secțiunea multimedia: sunet de calitate cu un ecran care respectă

Dacă ceva funcționează, de ce să-l schimbi? La asta trebuie să se fi gândit inginerii OnePlus atunci când proiectează partea din față a acestui terminal. Însăși esența inovației și forța de muncă pentru ao realiza s-au concentrat pe OnePlus 7 Pro . Rezultatul pe care mulți dintre noi îl știm deja este un ecran care ocupă aproape toată fața cu o rată de reîmprospătare de 90 hertz și făcând un pas în ceea ce privește rezoluția, fiind primul terminal al companiei care are un panou QuadHD +.

În OnePlus 7 nu vom vedea nimic din toate acestea, nici un ecran curbat cu aproape niciun cadru, nici cei 90 hertz, nici acel salt de rezoluție. Dimpotrivă, avem un panou continuu și că fără OnePlus să-l fi confirmat, pare identic cu OnePlus 6T. Sunt de 6,41 inci cu tehnologie AMOLED, raport 19,5: 9 și rezoluție 1.080 x 2.340 pixeli sau Full HD + . Cu o acoperire Gorilla Glas 6 pentru a o proteja de zgârieturi și eventuale căderi, finisată în sticlă 2.5D în colțuri favorizând estetica, se pare că sticla se topește cu metalul.

Profitând de 85,5% din partea frontală și cu o densitate a pixelilor mai mult decât acceptabilă, 415 pixeli pe inch, este un ecran care poate fi văzut. Nu atinge cotele de excelență ale ecranului OnePlus 7 Pro, dar rămâne o crestătură peste cea a OnePlus 6T . Acest pas este o secțiune precum luminozitatea terminalului, în exterior luminozitatea automată răspunde bine și fără a fi nevoie să o punem la maximum, ne permite să întrezăm conținutul pe care îl avem pe ecran. Este posibil și probabil ca această luminozitate să fie suficientă în majoritatea locurilor , dar dacă locuiți într-un loc în care soarele strălucește mai intens, cel mai bine ar fi să optați pentru un terminal care începe de la 600 de niți.

Este încă un ecran bine rezolvat. Da, îți lipsește acea definiție suplimentară care oferă o rezoluție mai mare sau cei 90 de hertz ai OnePlus 7 Pro - cei care l-au avut în mână vor înțelege - Este un ecran cu un nivel acceptabil de detalii și care permite navigarea, citirea sau consumarea conținutului fără că trebuie să ne strecurăm vizual. Calibrarea culorilor, nuanțelor și reprezentarea lor este mai mult decât realizată. În plus, în cazul în care dorim să configurăm în funcție de preferințele noastre personale, OnePlus oferă trei moduri de culoare: intensă, naturală și avansată.În cadrul acestuia din urmă avem alte trei moduri: culorile AMOLED, sRGB și Display-P3. Schimbarea tonalității în mai reci (tonuri albastre) sau mai calde (tonuri galbene), este la o aruncătură de băț, datorită glisorului pe care ni-l oferă OxygenOS.

Personal, configurația culorilor care ne place cel mai mult sunt culorile AMOLED din secțiunea avansată și au modificat tonalitatea pentru a obține o culoare albă mai apropiată de realitate și nu atât de gălbuie. Trebuie să vorbim despre crestătură, suntem deja mai mult decât obișnuiți cu această peninsulă pe ecranele noastre, în formă de picătură și care se întrerup în zona superioară. Datorită software-ului vom putea ascunde această crestătură, icoanele vor ocupa această zonă acum colorată în negru, astfel încât utilizarea sa este bună. Dacă provii de la un terminal fără crestătură, aceasta poate părea o opțiune atractivă, dar în cele din urmă face același lucru cu a avea vizibil cadrul negru care înconjoară camera.

Sunetul, lipsit de un port pentru căști, ne-am putea aștepta ca această secțiune să treacă neobservată. Dimpotrivă, OnePlus și-a ascultat utilizatorii. În OnePlus 7 există două difuzoare , primul proiectat pentru a ne oferi sunetul direct și, prin urmare, situat în grila mare din partea de sus a frontului, al doilea într-o poziție mai convențională: la baza terminalului de lângă Port USB C și microfon. Este posibil să nu fie ceva nou dacă sunteți obișnuiți cu difuzoarele frontale duble ale terminalelor precum Google Pixel 3XL, dar este pentru prima dată când OnePlus decide să parieze pe o îmbunătățire notabilă a sunetului.

Această îmbunătățire vine mână în mână cu certificarea Dolby Atmos , care îmbunătățește experiența unui sunet stereo deja puternic. Prin creșterea progresivă a nivelului volumului, suntem capabili să percepem nuanțele din note fără ca acestea să piardă definiția și corpul datorită creșterii volumului. Deoarece OnePlus 7 sună și sună tare. La puterea maximă nu are nimic de invidiat pe Google Pixel 2 XL, chiar aș îndrăzni să spun că are mai multă putere și un sunet mai bun. Distorsiunea este practic nulă sau imperceptibilă pentru urechile neinstruite , gama dinamică largă permite basuri puternice fără a uita maxime precise.

Revenind la certificarea Dolby Atmos, oferă opțiuni atunci când vine vorba de modul în care dorim răspunsul sunet al OnePlus 7 . Cu trei opțiuni, patru dacă luăm în considerare dezactivarea completă, care, în ciuda faptului că nu are o schimbare drastică dacă mergem de la una la alta în timp ce ascultăm muzică, îi determină pe utilizator să aleagă cea care este cea mai potrivită momentului sau cea pe care o preferă. Dinamic, opțiunea predefinită și cu o ajustare mai generală, astfel încât să nu conteze genul muzical pe care îl ascultăm, are un bas bun, înalte și claritate. Film, un efect mai „cinematic” care se realizează cu ajutorul reverberării și conferind mai mult corp întregului sunet. Muzică, mai multe nuanțe pentru a aprecia diferitele instrumente și note redate.

Aceste opțiuni, prezente în secțiunea de sunet, sunt destinate atât difuzoarelor, cât și căștilor. În acesta din urmă avem o altă secțiune de personalizare, este activată odată ce conectăm căștile și se află în „modul căști”. Iată încă trei setări: echilibrat, cald și nuanțat. Primul nu este o schimbare substanțială a sunetului standard și numai urechile antrenate pot auzi presupusa îmbunătățire. Al doilea îmbunătățește și mai mult intervalul dinamic și alte nuanțe, în funcție de notele mai mici sau mai mari. Al treilea și ultimul, la urechile mele, mi se pare că este călare între primii doi. Există îmbunătățiri sau cel puțin schimbări, dar nimic prea remarcabil pentru a o face să iasă în evidență.

OnePlus se ha puesto las pilas y lo más importante, ha escuchado a sus usuarios. La pantalla no está a la altura de la de su hermano mayor, una pizca de nitidez y brillo le vendrían de perlas, si además contase con una tasa de refresco superior a los 60 hercios sería un lujo en su gama. El sonido en cambio no tiene ninguna pega, con potencia suficiente y nitidez, el OnePlus 7 ofrece una experiencia auditiva digna de mención. Lo reprochable podría ser la exclusión del puerto de auriculares y, sobre todo, no incluir un adaptador en la caja.

Rendimiento que no sorprende

Un apartado en el que OnePlus siempre ha destacado, desde sus inicios ha apostado por la potencia. Con el OnePlus 7 esta característica se mantiene. Poco tiene que envidiar a su hermano mayor o a cualquier flagship de la competencia. En su interior se encuentra la receta ganadora para esta primera mitad de año: el procesador Qualcomm Snapdragon 855 junto con 8 GB para la RAM y 256 GB para el almacenamiento. También existe una versión más modesta que ve reducida su memoria RAM y el almacenamiento a 6 GB y 128GB respectivamente. Un almacenamiento no ampliable y cuya mayor virtud es el tipo de memoria que empleada. OnePlus da el salto y se suma al club del UFS, más concretos, el del UFS 3.0; con velocidades de escritura y lectura superiores a las vistas en las memorias eMMC.

Entonces, ¿cómo se comporta el OnePlus 7? Pues vuela, y no literalmente, pero la fluidez y rapidez a la hora de responder a los comandos del usuario es destable. Aunque, no sorprende. Lo extraño sería que con esta retahíla de ingredientes la ejecución del plato no estuviese a la altura, pero OnePlus sabe hacer terminales. Es capaz de sacar el máximo partido a los ingredientes, aliñándolo todo con un software que promete y del que hablaremos más adelante.

En el día a día, con uso basado en saltar entre las diferentes redes sociales además de consumir contenido multimedia en streaming tanto de Netflix, YouTube o Spotify; el OnePlus 7 se ha comportado notablemente bien. No existen, al menos en mi experiencia, los lags, los cierres inesperados o los cuelgues a la hora de abrir aplicaciones y moverse entre ellas. Y si queremos llevarlo al límite, buscando y esperando que no sepa resolver bien lo que le pedimos, el OnePlus 7 saldrá del paso airoso. Los juegos como Fortnite, PUBG o Legends se mueven a una tasa de fotogramas solvente y a la máxima calidad gráfica. La Adreno 640 responde bien a las tareas gráficas más exigentes. Además, las temperaturas consiguen mantenerse en unas cifras usables y sin ser desagradable mantener el teléfono en la mano. Eso sí, las zonas de la cámara trasera y el borde superior son las que más sufren este aumento de temperatura.

A este derroche de potencia le acompaña una batería de 3.700 mAh. Si bien por diseño, tamaño y formato podríamos haber esperado unos 300 mAh extra, llegando a alcanzar a la cifra de su hermano mayor. Se habría aumentado el peso y el grosor, aunque creo que pocos usuarios tendrían queja a cambio de mejorar la autonomía y conseguir que el modulo de cámara sobresalga algo menos. Pero no os equivoquéis, la autonomía no es mala. Dependiendo de la jornada y teniendo en cuenta que mi uso es bastante intenso, he llegado al final del día con un 15% de batería restante. Eso sí, si a lo largo de nuestra jornada echamos alguna partida a juegos es posible que tengamos que pasar por el cargador. Y de ser así, la carga rápida hace muy bien su trabajo. No son los 30 vatios de la Warp Charge, pero tampoco está muy lejos, son 20 vatios capaces de cargar el terminal desde el 0% al 100% en menos de hora y media.

En lo que a la conectividad de se refiere, ninguna sorpresa. Todas las conexiones básicas pensables: NFC, Bluetooth 5.0, USB C 3.1, etcétera. Lo que si tenemos son carencias, su trasera de cristal no es un indicativo de soportar ningún tipo de carga inalámbrica y como adelantábamos en el apartado del diseño, prescinde del puerto jack de 3.5 milímetros. La resistencia al agua es un tema complejo en la serie 7 de OnePlus, no llevan certificaciones IP de ningún tipo. Aunque la propia OnePlus explicó que, en el proceso de fabricación de los terminales, se realizaron pruebas internas para ofrecer cierta seguridad ante salpicaduras accidentales. La certificación IP tampoco garantiza que la empresa se haga cargo de la posible reparación por humedad, mantened el agua lejos de vuestros smartphones.

OxygenOS, lo mejor de Android Stock con añadidos que mejoran la experiencia

La capa de personalización de OnePlus ha llegado a unas cuotas de excelencia, superando la experiencia completamente stock que podría ofrecer un terminal de Google. Es posible que los puristas no coincidan conmigo, pero recuerdo que mi teléfono personal es un made by Google. OxygenOS ha conseguido llegar a lo más alto puliendo su rendimiento, no es la misma capa que llegaba con el OnePlus 2. El bloatware es inexistente o mínimo, tenemos las típicas aplicaciones de Google (podemos inhabilitarlas) y alguna que otra aplicación propia de OnePlus que añade funcionalidad. Lo más curioso es que traiga Netflix instalado de serie, pero también podemos desinstalarla si no usamos este servicio.

Entrar en detalle y contar todas las características de OxygenOS sería alargar este análisis, en su lugar hablaré de manera general acerca del rendimiento y de las funcionalidades que he usado. En lo visual es una capa bien diseñada, los colores, tipografía y la disposición general está bien conseguida. Nos recuerda mucho a Android Stock, pero con una personalización que no encontramos en los terminales de Google. OxygenOS nos permite cambiar el tipo de letra, el tema del terminal (claro-oscuro), color de los iconos, botonera, gestos y un largo etcétera de opciones. Podemos adaptar la interfaz casi en su totalidad a nuestro gusto, incluso el Launcher nos permite cambiar la cantidad de iconos a mostrar.

Dentro de este Launcher, la pantalla principal es sencilla, con iconos, carpetas y gestos para bajar la cortina de notificaciones o desplegar el cajón de aplicaciones. Otro gesto, arrastrar hacia la derecha abrirá un submenú llamado Shelf, aquí como si un centro de control se tratase podemos abrir aplicaciones de uso rápido (calculadora, calendario, reloj) o incluir las que queramos nosotros. Tiene bastante que ofrecer y es útil en muchos casos, pero en lo personal no lo he usado tanto como pensé en un primer momento. Al hilo de esto, una característica que si he usado bastante son los gestos, tanto los de navegación como los que se realizan con la pantalla apagada.

Los gestos de navegación están conseguidos, son fáciles de usar y la curva de aprendizaje no es demasiado elevada. En el caso de no convencernos, siempre tendremos la botonera clásica de Android -podremos invertirla- o el amalgama de botones más gesto de Android Pie. En mi uso he prescindido de la botonera, al no ser un terminal excesivamente grande los gestos son cómodos de usar. Con la pantalla apagada también tenemos unos gestos, no para navegar por el terminal, si no para activar la linterna, cambiar de canción, lanzar la aplicación de la cámara y un par más al juego de los ya mencionados. Son útiles en muchas situaciones, evitan que tengamos que desbloquear el terminal y nos ahorran tiempo.

OxygenOS integra también modos específicos, Modo Zen y el Modo Fnatic, son antagónicos. El primero pretende que nos alejemos del terminal, que nos paremos a oler las rosas del camino y no estemos centrados en la pantalla de nuestro dispositivo. Lo consigue mediante el bloqueo de todas las funcionalidades a excepción de las básicas: llamadas de emergencia. El segundo quiere que nos centremos en el juego que tenemos en pantalla, las notificaciones desaparecen y mediante el software se centrar los recursos en mejorar la experiencia de juego. Ambos hacen su función bien, aunque me he visto usando más el segundo que el primero.

Otra opción interesante es la capacidad de duplicar aplicaciones, funcionalidad vista en terminales de Xiaomi, nos permite tener diferentes cuentas de una misma aplicación. La versión de Android debajo de esta capa de personalización es Pie y llegará más que seguro al futuro Android Q. Además, OnePlus tiende a enviar actualizaciones a sus terminales periódicamente, tanto así que durante el tiempo que he pasado con el OnePlus 7 he recibido dos. Han mejorado el apartado de la cámara y la estabilidad general, ya de por si muy buena, sin duda es una compañía que mima a sus usuarios en este aspecto.

Seguridad: biometría precisa, correcta y funcional

Escondido en la pantalla encontramos el lector de huellas óptico y con un buen funcionamiento. La superficie de actuación se ha ampliado, esto facilita el desbloqueo al no tener que ser tan precisa la colocación del dedo a la hora del desbloqueo. Y una vez colocado el dedo, el desbloqueo es rápido. No es instantáneo, pero la espera para acceder a la pantalla es mínima pese a tener una animación bastante vistosa (la podemos cambiar o desactivar) Eso sí, la zona en la que apoyamos el dedo ha de estar iluminada, si la pantalla está completamente apagada el teléfono no se va a desbloquear. OnePlus soluciona esto tirando de software, al levantar el teléfono se activa la pantalla ambiente con la zona iluminada y lo mismo ocurre si le damos un doble toque a la pantalla.

De no convencernos el lector en pantalla, podemos optar a un desbloqueo facial. No usa una cámara o un sensor dedicado al escaneo facial, la cámara frontal es la que se dedica a esta función. La seguridad sería el punto en su contra, al no hacer un escaneo tridimensional una foto podría desbloquear el móvil, aunque lo he intentado y no ha ocurrido. Es un desbloqueo rápido y prácticamente instantáneo, no tenemos que mirar al terminal en un determinado angulo o acercarlo demasiado a nuestro rostro. En condiciones de poca luminosidad un fogonazo de luz nos iluminará la cara para poder desbloquear el móvil, es incomodo y recomiendo en esas situaciones utilizar la huella.

Cámaras: una evolución justa y nada arriesgada

La renovación en el apartado fotográfico llega a cuenta gotas, dos sensores traseros, pero nada de gran angular o lente teleobjetivo. El principal un sensor Sony IMX 586 de 48 megapíxeles que se agrupan en grupos de cuatro, dejándonos unos 12 megapíxeles para disparar, como añadidos estabilización óptica y electrónica, una apertura f/1.7. El segundo sensor es de 5 megapíxeles, apertura f/1.4 y píxeles de 1,12 micrómetros. Para la cámara frontal han optado por un sensor de 16 megapíxeles firmado por Sony, el IMX 471, su apertura es f/2.0.

Las capacidades de estas cámaras están por detrás de las de su hermano mayor, simplemente por montar dos sensores menos. Sí, en su trasera hay dos cámara. Pero esto no significa que la segunda añada una funcionalidad diferencial, está pensada para captar mejor información y hacer un efecto desenfoque más realista. No ofrece la versatilidad de un gran angular o el zoom de un teleobjetivo, su uso está destinado a acompañar más que a ser usado individualmente. Aparte de esto, podemos hacer casi lo mismo en el apartado fotográfico y en el de vídeo. La grabación a 4K y 60 fotogramas por segundo, cámara súper lenta en 1080p a 240 fps, modo panorámico, lapso de tiempo, modo pro, HDR, modo retrato y modo paisaje nocturno, todo se mantiene.

Hablemos de los resultados fotográficos, de día y siendo muy generales tenemos una cámara que cumple. Los niveles de detalle, la interpretación de los colores y el uso del HDR es bueno. El apartado del color es el que más cambio ha sufrido desde el inicio de este análisis, siendo demasiado planos al principio y que gracias a las actualizaciones han ganado en viveza. El HDR que comentábamos hace bien su trabajo en modo automático, decidiendo cuando no actuar. Si disparamos usando siempre el HDR tendremos fotos en las que las sombras y los contraluces han sido levantados, además de momentos en los que el color está demasiado saturado.

Izquierda sin HDR y derecha con HDR

De noche pasa lo de siempre, la estabilización óptica y la focal 1.7 no consiguen salvar la perdida de detalle y el aumento de ruido en las fotografías. Para evitar esto tenemos un modo especifico, Paisaje nocturno, consigue mejorar las fotografías de noche, aunque tiene un inconveniente, el movimiento. Es un modo usable en objetos o escenas sin movimiento, si existe la posibilidad de que algo o alguien se mueva, la fotografía resultante captara un borrón. Esto es porque aumenta el tiempo de exposición notablemente y el ISO lo mantiene a 0. Es útil, pero hay que saber cuando usarlo y tener un buen pulso o llevarnos un trípode. Existe un modo manual y con el tendremos acceso a los ajustes básicos (ISO, exposición, enfoque, balance de blancos, velocidad de obturación) que nos permitirán jugar más con cómo queremos la fotografía y, darnos un archivo RAW para la posterior edición.

Arriba normal, abajo modo Paisaje nocturno

En el frontal la cámara hace un trabajo aceptable, el enfoque y el resultado de las fotografías son buenos. En tema de color es posiblemente la cámara que más sufra, suelen salir menos vivos que en la trasera. Cuenta con las típicas funcionalidades de las cámaras para selfies: modo belleza, desenfoque, flash iluminando la pantalla, etc. Pasando al vídeo, en el frontal tiene un buen desempeño, pero se nota la falta de estabilización óptica. En la cámara trasera en cambio, la combinación de OIS y EIS consiguen eliminar los movimientos bruscos. Destaca la capacidad de grabar en 4K a 60 fps, la fluidez y el detalle es notable. Otra mejora son los micrófonos, ahora al grabar algún tipo de espectáculo el sonido de la grabación es audible, no hay pitidos y se pueden distinguir los instrumentos sin demasiado problema.

GALERÍA DE FOTOS DEL ONEPLUS 7

Os dejamos un link a la galería en Flickr, así podéis ver las fotos sin compresión.

OnePlus 7, conclusiones, precio y opinión

Siete son los terminales que OnePlus ha sacado al mercado, pese a llevar relativamente poco tiempo compitiendo ha conseguido hacerse con un publico fiel. Un publico capaz de cambiar de terminal, o al menos planteárselo, cada seis meses para tener el más nuevo presentado por la compañía. En este marco, el OnePlus 7 nos encaja perfectamente. Con una renovación en su interior a la altura, al menos en el apartado de potencia, con un sonido mejorado, con una experiencia de software sublime y unas cámaras que sin ser las mejores arrojan fotografías capaces. Es un terminal que no pretende revolucionar nada, se conforma con ofrecer una serie de ingredientes de calidad para dar como resultado final un sándwich mixto a la altura de cualquier plato de alta cocina.

Este posibil ca strategia conformistă să nu dureze mult, dar între timp OnePlus 7 oferă „aproape” la fel ca fratele său mai mare . Trucul de jucat este prețul, începând de la 560 euro și ajungând la 610 euro în cea mai avansată versiune. Fiind configurațiile sale 6 GB - 128 GB și respectiv 8 GB - 256 GB pentru RAM și stocare. Cu toate acestea, nu putem ține nimic împotriva lor, mai ales atunci când avem cel mai riscant pariu pe piață. Deși, desigur, se aud deja zvonuri despre o reînnoire a terminalelor sale. Oricum ar fi, OnePlus 7 este un pariu sigur pentru cei capabili să se conformeze și nu atât pentru cei care caută inovație.